Din poşetă în borsetă

                   Imi place să cred că putem să spunem câte ceva despre noi fără cuvinte, că putem să ne arătăm personalitatea prin ce purtăm şi cum purtăm.

DSC_0114.JPG

                 De multe ori mi se întâmplă să realizez în ultima secundă că outfit-ul ar fi complet cu un accesoriu pe care nu îl am, dar pentru mine asta nu e o problemă pentru că îmi place să improvizez cu riscul asumat că nu tot timpul iese  exact cum mi-am imaginat.

Chiar aveam nevoie de o borsetă şi chiar atunci, în ultima secundă. Imi imaginam ce borsetă mi-ar merge, mi-o imaginam mică şi albă, de efect şi care să nu mă deranjeze în timp ce dansez. Imi amintisem brusc că am o geantă mică, dar elegantă, cu un lanţ auriu, dar chiar şi aşa, acel lanţ era mult prea elegant. Aşa că cel mai bine ar fi fost să-i îndepărtez lanţul şi să pun un cordon negru în schimb, i-am adăugat un patch drăguţ şi gata.

cats.jpg

Toată treaba asta a durat 3 minute, e ca şi reţeta aia cu ce ai prin frigider.

Gânduri în miez de zi.

Citesc rar și des. Când citesc des, citesc cu o ardoare nesătulă cum dai să răsufli după ce stai mult timp scunfundat în apă. Când citesc rar, mă gândesc doar că ar fi atâtea de citit, atâtea posibilități şi informații pe care aș vrea să le acumulez, să rețin totul și parcă, din toată lectura care îmi stă la dispoziție, de peste tot şi de nicăieri, nu citesc absolut nimic. Aseară m-a prins ora două citind o carte fantastică despre o oaie fantastică de Haruki Murakami. E ciudat cât de des mă regăsesc printre rândurile lui, e ca şi cum l-aș fi asistat în toate scrierile lui, de parcă le-am fi trăit împreuna. Mă cuprinde teama când, parcă, văd un alt “eu” într-un alt colț de lume, iar totul a început când am primit o carte, scrisă de el, din partea unei prietene. Parcă mi-aș fii găsit jumătatea. Dacă e ceva care mă frustrează mai tare decât faptul că încă nu am fost răpită de extraterești, e treaba asta cu “a fi” sau ” a nu fi” si tot nu pricep când și unde câți de “i”. Revenind, în jumătatea de an mi-am achiziționat 5 cărți care îi aparțin lui Murakami și pe toate le citesc cu maxima atenție și dedicație. M-am mutat recent, din nou, în Cluj, iar în camera în care dormitez stă așezat un “tablou”, “o noapte înstelată” de van Gogh, reprodus prin simplul fapt că a fost tras la xerox. Stă acolo atât de trist încadrat. Mi se pare a fi ceva monstruos, ceva atât de defect și totuși mă regăsesc în simpla sa existența. Simt că sunt o copie a unei copii, că încerc sa întruchipez o mare opera de artă, dar diferența dintre noi e că eu am capacitatea de a lua forma dorită, dar el, însă, nu va deveni niciodată ceva original. Patul meu e îngust și stă lipit de caloriferul care acum e rece. Am niște perdele plasticoase, diafane care mă încântă într-un mod neobișnuit. Simt că au viață și chiar așa neatinse de călcător, șifonate, sunt frumoase în felul lor. Cred că asta îmi place la ele. Movul prună îmbinat cu griul unui cer înnorat acoperă foarte bine geamul, iar lumina capătă o nuanță unică greu explicabilă. Ziua asta pentru mine nu are valențe. E o zi în care nu simt nimic, e o zi bună, parcă timpul nu e valid, stă cumva lipit într-un vid. Cerul e și el gri, dar astăzi nu ma deranjează, se asortează perfect cu lenjeria de pat, pernele cumparate recent de la Leroy Merlin şi păturica mea pufoasă, tot gri. Ce zi.

 DSC_0013.JPG

Adevăr sau provocare ?

Nopțile privesc golurile, golurile pereților scufundați în întuneric. Le privesc ore în şir schizofrenic, confuză, contopită de gânduri interminabile și stări șubrede, precum bărcile uitate la mal. După fiecare idee genială mă cuprinde tristețea și neputința. Gândesc în citate, citate pe care doar propria-mi minte le poate percepe, doar în imaginația mea sunt lizibile, anticalofilice, dure și reci, mă cert poetic. Și apoi mă transform într-o ființă diafană, mă întrepătrund cu noaptea, sunt și nu sunt acolo, polimorfez strategic, absurd mă pierd ore în șir în noapte, căci pentru mine noaptea n-are timp, nu se scurge prin minute, ci se dizolva în gânduri. Într-un amalgam difuz de stări, de simțuri și călătorii în spațiu cu ființe străvezi nepământene, ceva empiric, ceva lejer, mă îngrop în plapume și pături, iar cu un zâmbet sinestezic colorat adorm cu mintea acalmie în plin apus de Lună.

Pace sau Război ?

Două trupuri stau lipite, uitate de lume undeva în Univers. S-au asteptat și încă se așteaptă.

E intuneric, potrivit de intuneric.

Te privesc in ochi, iar fără nicio reținere îmi pun mâna pe piciorul tău în timp ce te fixez cu privirea. Ma apropii de tine încet, că tu ești prada mea.

Te atac din două părți, vreau să te simți intimidat , să iți fie frică, să iți vină să fugi căci nu știi ce te asteptă. Buzele mi le duc foarte aproape de ale tale și încă sunt concentrată pe privirea ta. Simt cum respirăm același aer, tu pe al meu și eu pe al tău.

Simultan, îmi duc mâna, treptat, în sus pe piciorul tău, pipăi textura materialului și simt cum mi se înmoaie ființa, picioarele și delirez pentru că asta e singurul moment în care mă pot concentra pe un singur gând și singurul meu gând acum ești tu.

Îți simt buzele de parcă am fi doi magneți și nu am mai știi cum să ne desprindem, iar atingerile trec prin paradoxuri, odată sunt bruște și animalice, iar apoi sunt divine și heruvimice.

Ăsta nu e Razboiul Rece, noi nu vrem să împărțim nimic, noi nu vrem să cucerim, noi ne luptăm doar ca să putem face pace, ăsta e Razboiul Cald, ești atât de fierbinte și eu atât de rece.

Și totuși, în războiul ăsta dinții stau infipți în buze, degetele tale în părul meu, unghiile mele în pielea ta. Și ne doare, dar ne place, iar trupurile ni se lovesc haotic. Și vrei să ducem războiul ăsta până la sfârșitul lumii, să nu se mai termine niciodată, să nu câștige niciunul, să luptăm, să curgă sângele, din buze, iar zgârieturile să se cicatrizeze și să te mai rănesc voit odată și încă o dată şi ţie tot să-ţi placă.

El

Octombrie stă rece afară și oricât l-am rugat să vină în camera mea să își încălzească mâinile de caloriferul meu, el tot afară mă așteaptă. Așa m-a căutat și săptămâna trecută, ca și un iubit gelos gata să mă ia la rost. Apoi m-a cuprins cu brațele într-o strânsoare puternică, iar până spre seară m-a strâbătut tot frigul, iar durerea de cap s-a instalat ca un student de anul 1 cu chirie. Mai îmi zâmbește la apus, iar eu mă afund în pijamalele călduroase. Nu îl mai vreau. Îl vreau pe August

o, ce an

Mă înghite un ocean adânc, cred că e Pacificul. Simt o presiune care îmi distruge încet fiecare celulă, fiecare pic de luciditate. Deşi simt că sunt ceva cifra din teorema nimicului, egală cu nul şi cu infinit x 0, corpul meu pare că are ceva greutate şi gura oceanului mă absoarbe în negrul neant al durerii şi nimicului finit de haos. Mă împletesc cu întunericul carnivor, cu tăioasa atingere rece a apei care mă înconjoară nelimitat. Stau foarte prost orientativ în acest moment. Clipele în care mâinile oceanului s-au făcut brăţări în jurul gleznelor mele înghețate mi-au dat o stare haotică, nu e ca şi cum în micul meu Univers nu domnea deja haosul. Nu simt nimic, cred. Am luat o supradoză de melatonina, iar glanda pineală mă hrănește cu substante psihoactive. Halucinez de la DMT şi oricât de tare mă trage dopamina spre suprafaţă mă simt ca într-un vid, plutesc, raman pe loc. deci nu mă simt. Ar trebui să văd monştri cu gheare şi alte vietăţi care doresc să îmi guste carnea, să halucinez, dar nu primesc confortul de a vedea viaţă. În jurul meu tărâmul ăsta pare mort şi nu cred că mă poate devora ceva mai tare decât frică. Tăcerea asta care nu se mai termină şi vârful degetelor mele care se înnegresc, uşor, mă întrepătrund cu oceanul. Mă pierd aici şi aici rămân captivă pe veci. Nu mor, doar iau altă formă, mă fac ocean. Picături. De aici au plecat şi s-au întors acasă. Uite cum s-a închis un ciclu, iar apoi se deschide altul. Nu am ajuns niciodată într-un stagiu letargic, sunt una cu natura. Mă taie forţa năucitoare a sufletului care se desprinde de trup, se separă de minte, tăcută şi usturătoare. Seamănă cu ceva, seamănă cu moartea. Aş vrea să mai respir o dată ca şi om, dar sunt rece.

Diy jacket

Tricoul ăsta avea un print prea fain ca să fie purtat de un bărbat, aşa că merita să fie aplicat pe ceva, să fie trippy. Love it !

DSC_0048

Ideea este împrumutată de pe Instagram, logic. Mama inspiraţie s-a mutat pe Instagram. Improvizând am ajuns la acest rezultat. Încă nu m-am obosit să o încadrez într-o ţinută, recunosc.

jkfdkbk;'4.jpg

Şi aici e şi poza din care m-am inspirat. @blvckd0pe    Mă inspiră fiinţa asta de fiecare dată. Dacă aş fi bărbat, ar fi genul meu de femeie :)).

13939323_1747373878884159_8803330250994118327_n

13906624_1747356382219242_4835988684376843223_n

Makeup Factory Review

Mi-am comandat câteva farduri de pleople de la Makeup Factory şi am vrut să vorbesc puţin despre ele. Acestea mi le-am comandat din catalogul de la Eternal Beauty. Sunt farduri mono şi au gramajul 1,5 g  ceea ce înseamnă destul de mult produs.

fdg.JPG

Cele deschise le-am folosit şi ca highlighter având particule de sidef foarte mici sau în colţul intern al ochiului şi îi dă un finish foarte fain machiajului. Toate sunt foarte sidefate, iar cu un pic de primer sunt divine.

DSC_0035.JPG

Să le iau în ordine(de la stânga la dreapta):

  • Eye Shadow Mono nr. 12
  • Chromatic Glam Eye Shadow nr. 15
  • Eye Shadow Mono nr. 23
  • Eye Shadow Mono nr. 33
  • Eye Shadow Mono nr. 14
  • Luxury Metallic Eye Shadow nr. 36

Cele închise sunt foarte pigmentate şi îmi place să le folosesc pentru umbre.

Pentru acest machiaj am folosit nr. 14 pentru umbre, pe pleoapa mobilă nr. 33, iar în colţul intern nr. 12.

 

DSC_0006.JPG

Produsele cosmetice şi shopping-ul online

Cât de importantă este calitatea produselor atunci când vrem să realizăm un machiaj profesional la noi acasă ?

Răspunsul e simplu, produsele de calitate sunt vitale.

Nu putem să realizăm nici măcar un machiaj simplu cu fardurile bunicii Ruby Rose care le-a primit moştenire de la bunica ei. De ce ?

  1. Şi fardurile expiră, iar specialiştii ne recomandă să nu mai utilizăm produsele după un an de la deschidere ambalajului. Ele îşi pierd din calitate odată cu timpul pe lângă faptul că expiră.
  2. Un produs calitativ are pigmenţii mult mai concentraţi astfel încât nu o să fim nevoite să folosim mult produs.
  3. Ingredintele şi conţinutul produselor de calitate sunt testate dermatologic şi automat nu ne expunem unor factori de risc, aici fac referire la tot felul de boli de piele, ciuperci, iritaţii etc.
  4. Aplicarea unor produse de calitate cere şi nişte ustesile potrivite produselor. Pensulele trebuie să fie alese pentru fiecare proces în parte. Fiecare produs are pesulele lui specifice cu care poate fii aplicat. Nu poţi să faci un machiaj reuşit fără pensulele potrivite, aşa cum nici Da Vinci nu a pictat-o pe Mona Lisa cu o singură pensulă (asta e discutabilă, cică Michelangelo a pictat-o pe Mona Lisa).
  5. Încă un aspect foarte important de care trebuie să ţinem cont sunt produsele de baza, cum ar fii baza pentru fondul de ten, primerul pentru faţă/ochi/ buze, creionul dermatograf pentru machiajele dramatice (tehnica creionului ) şi spray-ul special pentru fixarea machiajului. Toate acestea contribuie la longevitatea machiajului.DSC_0047Eu am început să folosesc baza şi fondurile de ten de la MAKEUP FACTORY.                                  DSC_0049
  6. Nu tot ce e scump putem să-l etichetăm ca fiind un produs de calitate. Pe lângă toate beneficiile care le avem într-un magazin cu produse cosmetice, şi aici mă refer la faptul că putem să testăm produsele pe loc sau să primim sfaturi de la personalul specializat, mai avem la dispoziţie şi blogurile sau site-urile care vin cu review-uri ale produselor şi păreri pro şi contra, astfel putem mult mai simplu să ne decidem ce să achiziţionăm.
  7. Nu tot ce e de firmă se potriveste. Ce mi se pare imperios necesar este ca fiecare dintre noi să ştie ce produse o avantajează, ce culori să folosim, ce culoare şi ce tip de ten avem, să fim constiente de probleme tenului nostru pentru a alege produsele potrivite.
  8. În cazul în care nu ne pricepem deloc când vine vorba de alegerea produsele putem să ne consultăm cu cosmeticiana noastră, personalul calificat din magazinele cu produse cosmetice sau dermatologul nostru.
  9. Sunt şi produse ieftine de calitate, multe din firmele cunoscute au o gamă largă de produse unde găsim produse bune sau produse mai puţin bune. Nu ne rămâne decât să le testăm noi. De multe ori, atunci când comandăm produse online nu suntem atente la toate detaliile, la gramajul produsului sau nu citim descrierile, astfel încât nu ştim ce cumpărăm, nu ştim să folosim produsul respectiv.  De alte ori culorile de pe ecranele noastre nu corespund cu produsele din cutiile frumos ambalate abia aduse de curier. Aici am să citez din cartea lui John C. Maxwell (“Talentul nu este suficient”) -“ Fiecare minut petrecut pentru pregătire economiseşte 10 minute din executere ” şi în situaţia noastră sugerez să alegem site-uri serioase, oficiale când ne decidem să cumpărăm produse online, să ne uităm de două ori la detalii produselor, la review-uri, să fim atente dacă se ni se potrivesc  pentru a nu mai pierde timp şi bani cu returnarea lor, să nu mai menţionez dezamăgirea care o avem când nu primim ceea ce vrem.
  10. Să nu uităm de demachiere în fiecare seară cu produsele adecvate.                                 Eu acum folosesc un demachiant pentru ochi şi buze de la Farmec.49322_large.jpeg

Am să recomand câteva site-uri de pe care mi-am comandat de mai multe ori produse cosmetice, site-uri despre care pot să spun că am fost mulţumită.

http://www.makeup-shop.ro/

https://www.eyeslipsface.com.ro/

 

Glitter socks13262175_1709444436010437_190558263_o.png

Era odată o Scufiţă Neagră, se plimba prin pădure fără frică de Lup. Nowdays, Lupul îţi scrie pe facebook, nu are tupeu să îţi zică în faţă ce are de zis, nici măcar nu ştie să te abordeze. Chiar aşa se abordează o Scufiţă ?

Pe ce principii mergeţi când îi tastaţi unei femei ?

Ce aşteptaţi să obţineţi atunci când vă exprimaţi aşa ?

La ce răspuns vă aşteptaţi ?

Probabil la “Aşa m-a făcut mama ;;);))”

Mă gândeam că în ziua de azi e mult mai uşor să combini o femeie.

 

Revenind la Scufiţă, îmi place să mă îmbrac în negru pentru atitudinea care mi-o oferă, încrederea care mi-o insuflă şi pentru că Lupul se simte intimidat datorită misterului acestei nonculori.

 

catsgh.jpg

catshnn.jpg

DSC_0060.JPG

DSC_0101.JPG